Vârfurile Zîmbroslavele/ Zâmbroslavele, stâncoase, Munţii Maramureşului

Vasile Bouaru, Radu Bouaru (Rădăuţi), Cezar Cernuşca (Vatra Dornei) 


In nordul tarii se afla un munte izolat, foarte putin umblat de turisti dar de o frumusete deosebita. Este cunoscut sub denumirea de Zimbroslavele dar si Zambroslavele (vezi harta completa a zonei, de 96x69 centimetri, la https://sites.google.com/site/romanianatura12/carpatii-rasariteni/muntii-rodnei/borsa-si-muntii).

Cezar Cernusca, fiind geograf, explica cateva caracteristici ale locului: personal sunt de acord cu interpretarea individualitatii lor in cadrul muntilor cristalini ai Bistritei Aurii, impreuna cu Suhardul Bucovinean si Obcina Mestecanis, cu denumirea de Muntii Zimbroslavei (Sircu I., 1971) pe considerentul respectarii toponimiei locale (Zambroslaviile), respectiv cu cea de Muntii Tibau, pentru concordanta cu terminologia utilizata in cele mai recente lucrari de specialitate (Brandus C., Cristea Al. I., 2013)

Ca element de noutate, limita vestica a Muntilor Tibau (inclus Zimbroslaviile) porneste de la iesirea din tara a Ceremusului, care vine de sub Muntele Jupania la nord, si urmarind o serie de inseuari putin adanci si vai longitudinale ajunge la Sesuri, pe Valea Bistritei Aurii la sud. Limita prezentata are cateva atuuri importante: este stabilita pe considerente morfografice si morfometrice, fiind orientata pe directia nord-sud; are un paralelism deloc neglijabil cu limita estica (Valea Cirlibaba) si corespunde limitei sud-estice a Parcului National Muntii Maramuresului (buletin informativ nr. 10/ iulie 2008 al APNMM).

Muntii Tibau apartin compartimentului nordic cu structura complexa in panze de sariaj al zonei cristalino-mezozoice a Carpatilor Orientali. Din punct de vedere structogenetic, zona cristalin-mezozoica corespunde primei etape din edificarea Carpatilor Orientali.

Traseul nostru porneste din catunul Sesuri, aflat pe Valea Bistritei. Pentru a ajunge in Sesuri pornim din satul Iacobeni din judetul Suceava, din locul unde drumul 18 se intersecteaza cu drumul E58. Urmam drumul 18 cale de aproape 39 km in amonte, de-a lungul Bistritei Aurii. Am mai urmat acest drum si in alte excursii pe aceste meleaguri, de exemplu pentru a urca in Muntii Rodnei (https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/rodnei/gura-lalei---varful-ineu---pasul-rotunda-muntii-rodnei ) sau pentru a parcurge creasta Suhardului (https://sites.google.com/site/romanianatura36/home/carpatii-rasariteni/suhard/muntii-suhard-parcurgerea-crestei).

O data ajunsi in Sesuri parasim drumul 18 inainte ca acesta sa traverseze podul peste Raul Sesuri, in stanga in imaginea 1. La cateva sute de metri mai departe de acest pod, dar pe drumul 18 se termina judetul Suceava si tot pe acolo exista si un drum de acces spre zona Bila din Muntii Rodnei. Continuarea acestui drum este in imaginea 2, crestele din ultimul plan facand parte din Muntii Rodnei.

                                                                           1

2

                                                                          3

Noi ne abatem pe drumul forestier din dreapta din imaginea 1. Initial valea este ingusta (foto 3), incatusata intre sisturile cristaline ale Magurii Geamanului (1463 m) la vest si ale cotei 1403 metri la est. Dupa ce trecem de un canton forestier ajungem la o intersectie de la care ne abatem pe drumul din dreapta din imaginea 4. Parasind Valea Sesuri care vine din stanga in sensul de mers, traseul continua pe Valea Mostina, cu un aspect mai deschis, cu versantul drept mai departat si mai domol si cu cel stang apropiat si mai inclinat. Dupa ce-am lasat in urma si Valea Mostina, chiar imediat dupa confluenta cu Raul Zimbrosalvul, urmeaza un scurt dar „intens” sector de chei (foto 5) in calcarele apartinand structural unitatii flisului transcarpatic, cu abrupturi cu surplombe, mici conuri de grohotis la baza acestora si o rampa de incarcare a materialului concasat folosit pentru amenajarea drumurilor forestiere, pe partea stanga a drumului (foto 6).

                                                                            4

                                                                        5

6

Dupa ce depasim si acest sector de chei se zareste in departare muntele pe care vrem sa il abordam, respectiv unul dintre Varfurile Zambroslavei (in ultimul plan in imaginea 7). Dupa 4 km de la drumul asfaltat ajungem la o intersectie. Drumul din stanga, in sensul de urcus, urmeaza Paraul Fantanele iar noi ne abatem pe drumul din dreapta, traversand un pod (foto 8). Dupa cateva sute de metri parcursi pe acest nou drum forestier apare in fata, in toata splendoarea, Varful Zambroslava, de 1602 m (foto 9, harta 9a).

                                                                      7

                                                                                8

                                                                     9

Trecem pe langa o stana construita pe partea stanga a drumului in sensul de urcus, apoi drumul suie in serpentine. In dreapta noastra, in sensul de mers, se afla alt varf important, Muncelu, 1446 m. Traseul se departeaza de acesta si urca pe sub poalele Zambroslavei. O caracteristica a padurile intalnite o reprezinta covoarele groase de muschi, semn ca aerul este curat (foto 10). Mai urcam putin pe drum apoi il parasim si urcam pe un drumeag lateral, spre dreapta in sensul de mers (foto 11). Acesta conduce intr-o vasta poiana de unde se zareste partea de sub Varful Zambroslava (foto 12). Plante de toate culorile intalnim la tot pasul (foto 13, 14).

9a

                                                         10

                                                                           11

                                                          12

                                                                                   13

14

                                                                        15

Mai departe trebuie sa fim atenti deoarece nu exista poteca. Am urcat spre palcurile de padure din fata, printre ierburi uriase (foto 15). Iarba ramane inalta pe o distanta destul de mare. Urcusul este destul de abrupt si ceva mai sus zarim printre copaci Varful Ineu din Muntii Rodnei (foto 16). Mai urcam putin si intalnim o poteca dar si aceasta se pierde mai sus insa se zareste printre copaci si vasta poiana de sub varf. Pe ultimile exemplare razlete de molid, inainte de iesirea din padure, gasim multi licheni (foto 17).

                            16

17

Efortul pe panta destul de mare este rasplatit la iesirea in golul subalpin unde peisajul este uimitor (foto 18). Stand cu fata spre vale, in dreapta noastra, spre nord, vedem alti munti spectaculosi, care fac parte din Muntii Maramuresului, respectiv Varfurile Salhoies (1440 m) si Salhoiu Mare (1563 m) (foto 18a). Mai urcam putin si ajungem pe varf (foto 19).

                             18

                               18a

19

Datorita pozitiei sale, acest varf ofera o panorama impresionanta. Aspectul general al Zambroslaviilor este de potcoava, cu deschiderea orientata spre nord-est (Valea Tibaului). Spre est se vede creasta principala a Muntilor Tibau cu varful principal Tapu Mare (foto 20) (vezi si). Spre sud-est se deschide o minunata perspectiva spre alti munti importanti din zona: Rarau (foto 21 de aici), Giumalau (foto 25 de la) si Suhard. Din Suhard se vad cel mai bine Varfurile Omu si Faraoane (foto 21) (vezi si). La fel de impresionanti se vad spre sud Muntii Rodnei cu Varfuri Ineu, Ineut, Rosu (foto 22) (vezi si ); spre vest, continuarea crestei Muntilor Rodnei (foto 23).

                          20

                              21

                              22

23

Privim spre nord unde zarim in plan apropiat o stanca ce aduce cu un sfinx iar in departare celalalt varf important al Zambroslavei (foto 24). Dupa ce admiram peisajul decidem sa coboram cateva sute de metri spre sud, catre cateva formatiuni stancoase (foto 25). Cezar ne ofera cateva explicatii: stancariile de calcare si dolomite cristaline dure, chiar daca nu la fel de numeroase ca pe culmea invecinata a Tapului, fac nota comuna cu aceasta (foto 26). Explicatia plauzibila pentru putinatatea acestora comparabil cu cele de pe culmea Tapului ar fi ca fie sunt intercalate intre pachete groase de sisturi cristaline ale seriei carbonatice de Tibau fie in acest caz exista o concordanta generala intre structura si formele de relief.

                          24

                                                    25

Stancile au forme interesante, care starnesc imaginatia (foto 27, 28).

26

                                                            27

Lucrarile defensive de pe linia frontului austro-ungaro-rus din Bucovina, din timpul primului razboi mondial, sunt omniprezente. Iata, in imaginea 29, un adapost sapat din acele timpuri, pe care l-am descoperit la baza uneia dintre aceste stanci.

28

29

Geneza golurilor naturale de la partea superioara a celor doua Zimbroslave este antropica, in sensul ca au aparut pe seama interventiei in etajul superior al molidisurilor,  in mod similar golului de pe Vf. Lucina (1588 m)  (N. Barbu, 1976). O data cu rarirea puternica a molidisurilor, conditiile climatice ingreuneaza regenerarea lor naturala si avantul pasunatului s-a redus considerabil arealul habitatului zimbrilor, bourilor, care altfel ar fi beneficiat de conditii optime. Se pare ca ultimul zimbru a fost vanat pe aici, langa izvoarele Tibaului, prin 1852.

Stancile de aici nu sunt prea inalte dar au forme care uimesc (foto 30, 31). Coborand spre baza lor si privind spre inapoi au aspectul unor creneluri de la o cetate (foto 32). Pe la baza altei stanci gasim un adapost la care s-au pastrat si cateva barne (foto 33) iar interiorul este umed (foto 34). 

                                                                               30

                                                                                 31

                                                         32

                                                                          33

34

                                                           35

Revenim la varf si ne deplasam in partea opusa stancilor studiate mai inainte, spre stanca din imaginea 24. Aduce cu un sfinx (foto 35). Iat-o de aproape (foto 36). O studiem cu atentie si admiratie (foto 37).

                             36

37

Mai zarim cateva stancarii inspre est (foto 38) apoi coboram spre padurea din fata, nord, pentru a urca si celalalt varf (foto 39). Nu exista poteca clara care sa traverseze aceasta padure desi am constatat ulterior ca daca ne deplasam de la „sfinx” spre dreapta, in coborare, intalneam un drumeag care ocolea acest palc de padure. Totusi, drumul prin padure a fost benefic. Am gasit un adapost ramas din Primul Razboi Mondial (foto 40) si cateva grote (foto 41). 

                                                                   38

                            39

                                                                           40

41

Imediat mai jos intersectam drumeagul amintit (foto 42). Acesta trece pe langa o stana in constructie. Continuam inaintarea pe acest drum si urcam spre celalalt varf (foto 43). Trecem pe langa cirezi de vaci (foto 44).

                                                             42

                                43

44

Urmeaza o portiune de urcus mai sustinut, dar nu prea lunga si ajungem pe al doilea varf al Zimbroslavei, la 1603 m (foto 45). De aici privim spre inapoi (foto 46) dar si spre nord, catre Ucraina, granita fiind relativ aproape (foto 47). Cercetam imprejurimile si ne-am minunat de puterea procesului de eroziune regresiva a paraielor ale caror vai pleaca de sub cele doua inseuari dintre varfurile gemene ale Zimbroslavei. Spre est observam un drumeag (foto 48). Nu ne vom inscrie pe el ci vom cobora spre nord. Prin ierburile de aici gasim o ciuperca (foto 49).

                              45

                                46

                              47

49

Coboram spre padurea dinspre nord si ceva mai jos gasim o poteca noroioasa pe care mergem cateva sute de metri (foto 50) dar apoi o parasim deoarece aceasta isi schimba directia spre sud. Patrundem, in coborare, si mai adanc in padure. Intalnim ciuperci la tot pasul (foto 51) chiar si pe trunchiurile copacilor (foto 52). Mai jos iesim intr-un vast zmeuris (foto 53). Mancam zmeura pe saturate. Suntem atenti deoarece am fost avertizati ca prin acesti munti sunt ursi, lupi si mistreti destul de mari.

                                                                          50

                                                                   51

                                                                               52

53

                                                                                55

Din zmeuris gasim o poteca care se strecoara printre copaci si pe care o vom urma pana in vale (foto 55). Pe alocuri gasim fragi mari (foto 56). Mai la vale, alte ciuperci (foto 57). 

                                                                           56

57

Coboram de-a lungul unui paraias unde spinii sunt foarte inalti (foto 58). Langa un izvor, in padure, gasim un rascov (foto 59). Mai la vale poteca se contureaza mai bine de-a lungul paraiasului pe langa care coboram (foto 60) si iesim la acelasi drum pe care am urcat dimineata dar in partea opusa muntelui (foto 61). Paraiasul pe care am coborat se varsa in altul care se numeste Banarie.

                                                                            59

                                                                                60

61

Desi traseul nostru este spre stanga in imaginea 61 am preferat sa mai coboram cateva sute de metri spre dreapta deoarece relativ aproape se zaresc minunatele stancarii de sub Salhoi (foto 62). Ajungem la o intersectie de drumuri de unde ne abatem spre stanga cateva sute de metri. Acolo, la acea intersectie, se afla cateva case si o stana. Am admirat abrupturile stancoase cu vegetatie caracteristica ale stancilor de la Salhoi, trecand printre cainii stanii din apropiere (foto 63).

                                                                        62

63

Apoi ne inscriem din nou pe drumul de la Banarie, in urcus. Undeva mai sus gasim un izvor puternic (foto 64). Padurile de aici au si ele covoare foarte intinse cu muschi (foto 65) iar din loc in loc ciuperci frumoase si otravitoare (foto 66). Gasim si ciuperci comestibile, mari, cum ar fi creasta cucosului (foto 67) dar la cativa pasi din nou frumoasele ciuperci Amanita muscaria, foarte otravitoare (foto 68).

                                                                               64

                                                                   65

                                                                   66

                                                                           67

68

69

Ajungem in partea cea mai de sus a drumului si ne inscriem in coborare pe partea opusa muntelui. Seara se apropie (foto 69). In coborare ne depaseste o masina care ne ia si ne lasa la intersectia din imaginea 8. De acolo ne-am deplasat 3 km in amonte, pe drumul care urmeaza indeaproape Paraul Fantanele, unde am gasit un izvor destul de ascuns, pe partea stanga a drumului in sensul de urcus si in vecinatatea lui am montat cortul. Somnul a venit imediat dupa un ceai cald. A doua zi ne trezim destul de dimineata (foto 70). Cand adunam bagajele, din padure ies cativa localnici care strangeau ciuperci. Unul ne arata un hrib care ne-a uimit prin dimensiuni (foto 71). Dupa ce suntem cu rucsacii in spate ne inscriem inapoi spre vale, catre catunul Sesuri. Intalnim o zona mlastinoasa cu vegetatie tipica (foto 72).

                                                                        70

                                                                     71

72

Surpriza cea mai mare va veni aproape de intrarea dinspre amonte in zona de chei pe care am traversat-o la inceputul excursiei noastre. La 100 metri amonte de aceste chei, pe partea dreapta cum coboram, am observat la liziera padurii o mica gaura pe unde se scurge un firav paraias. Ne-am abatut spre acel loc. Un mic grohotis inainte de a intra in deschizatura (foto 73). Gaura are aproximativ 2 m latime si 1,30 m inaltime si este de forma ovala (foto 74). Descoperim o pestera activa. Este dezvoltata in calcar si imediat cum patrundem in interior gasim o mica scobitura, semanand cu o marmita (foto 75). Ne-a uimit un jgheab semicircular pe care se scurge apa (foto 76). Am patruns pe o distanta de 3,7 metri in aceasta cavitate, destul de ingusta (foto 77). Am intalnit un lac lung de aproape 3 m, cu adancime de 15-20 cm iar latimea intre peretii pesterii este in jur de 1 m.

                                                                                   73

                                                                              74

                                                                               75

                                                                               76

77







Cele cateva masuratori le-am trecut in caiet (foto 79). 

                                                                           79

                                                                                 80

81

De la gura pesterii am fotografiat, ca reper, intrarea din amonte in chei (foto 80). Strabatem apoi cheile spre aval (foto 81) pana  ajungem din nou la Șesuri.