Bărbăteşti - Poienile Bulzului - schit Pătrunsa - Curmătura Builei - Muntele Piatra, Muntele Cacova - stâna La Văcărie - Bărbăteşti
traseu auto: Pensiune Barzesti - Barbatesti (pe DJ 646E de pe Valea Otasaului, 6 km asfaltati, pana in capatul satului unde se termina asfaltul); retur, pe acelasi drum.
traseu per pedes: Barbatesti - confluenta Patrunsa - Paraul Marului (3,5 km pe DF de pe Valea Otasaului, marcat cu cruci albastre si rosii) - Poienile Bulzului (cruce albastra, 30 min) - Schitul Patrunsa (punct galben, 30 min) - Curmatura Builei (punct galben, 3 h) - Muntele Piatra, Muntele Cacova (punct roșu, 2 h) - Stana La Vacarie, obarsia Scarisoarei (triunghi rosu, 45 min) - Dl. Silistea, Barbatesti (punct galben, 3 h)
fapte si date:
- In capatul satului Barbatesti ar fi trebuit sa existe un stalp cu sageti indicatoare consemnand intrarile/ iesirile a trei trasee, marcate cu cruce rosie, cruce albastra - pe care vom merge, si punct galben - pe care ne vom intoarce); lipsea la data drumetiei noastre!
- Crucile albastre si rosii urmeaza drumul forestier de pe Valea Otasaului [foto 1]; din pacate, consistenta initiala a semnelor, satisfacatoare, se diminueaza pana la disparitie. Semnalam, dupa circa 2 km, trecerea prin Defileul Otasaului si, mai ales, saritorile spectaculoase de pe acest sector. [foto 2]
1
2
- Otasaul se formeaza de la confluenta Paraului Marului (numit pe hartile vechi tot Otasaul) cu Patrunsa, unde se afla o veche troita, o capela in stare deplorabila [foto 3] si o cladire noua ce apartine Schitului Patrunsa; nu exista nici o urma a stalpului cu sageti indicatoare care ar fi trebuit sa existe aici si nici a vreunui semn al celor doua marcaje (disparute inca inainte de a intra in Defileul Otasaului)! Pe drumeagul ce suie la cladirea pomenita continua traseul marcat cu cruce rosie, iar pe drumul forestier ce pleaca pe paraul din stanga, al Marului, vom descoperi, destul de tarziu, crucile albastre ale traseului nostru.
3
4
5
- Drumul forestier se termina repede, la prima trecere peste parau, unde podul este distrus. De pe malul opus drumul continua inca un timp pe Valea Marului, ca drum de tractor. [foto 4] Acesta paraseste dupa un timp valea pentru a deservi un parchet lateral (stanga), noi ramanem pe poteca marcata (mai bine acum) de pe Paraul Marului pana la prima confluenta mai insemnata [foto 5], evidentiata de numeroasele cruci rosii, „neturistice”, vopsite pe aproape toti fagii de pe botul interfluviului, dar, mai ales, de marcajul cu patrate rosii ale limitei parcului National Buila-Vanturarita.
- Continuam pe afluentul din stanga, Bulzul, dar putin, pana aproape de confluenta acestuia cu Scarisoara, ce-i vine din stanga, de unde poteca lasa valea si suie pe versantul din dreapta pentru a ajunge imediat in marginea unei poieni [foto 6]; este prima, numita impreuna cu cea care va urma, Poienile de la Piciorul Marului (o denumire cu semne de intrebare, avand in vedere ca Piciorul Marului apare pe hartile mai vechi - Charta Romaniei Meridionale/ 1864, planul director de tragere „Baile Olanesti”/ 1950 - drept cumpana de ape dintre Cracul Tisei, sau Cracul Izvorului Frumos pe hartile mentionate, afluent al Cheii, si izvoarele Tisei, afluent al Otasaului). Vom strabate poiana longitudinal.
6
7
- Din capatul de sus al poienii traversam, suind pe versantul drept (geografic) al unui valcel, un palc de padure, ocolim pe stanga poiana cu obarsiile valcelului, de deasupra careia poteca se orizontalizeaza.
- Suntem deja in a doua poiana de la Piciorul Marului, prin care avansam pe orizontala, traversand in final vaiuga unui paraias activ. De pe malul opus schimbam brusc directia, cu 90 de grade spre stanga, chiar daca drumul bun, de coasta, nu ne da ghes s-o facem, cu atat mai putin cu cat trebuie sa urcam si o panta destul de afurisita. [foto 7 - privire de la inceputul pantei in urma: in dreapta, poteca si vaiuga]
- Serpentinele, mai stranse sau mai largi, ii mai slabesc taria scotandu-ne in prima dintre Poienile Bulzului. Aici schimbam directia din nou, spre dreapta si tot in urcare [foto 8], asa cum de indica o sageata prinsa pe un stalp; totodata, „crucii albastre” care ne-a insotit din Barbatesti i se alatura „punctul galben” (venit tot din Barbatesti). [foto 9 – in Poiana Bulzului, la capatul urcusului]
8
9
- In poienita urmatoare, unde se afla o cruce de marmura, un alt stalp cu sageti indicatoare ne arata directia spre Schitul Patrunsa (punct galben) si (mai direct) spre Curmatura Buila (cruce albastra). [foto 10]
10
11
- Pana la Schitul Patrunsa n-avem decat de traversat valea adanca a Paraului Marului, facand un ocol larg, pentru ca poteca sa nu piarda altitudine. [foto 11]
- Schitul Patrunsa (ctitorit in 1740 de episcopul Climent al Ramnicului) este o altfel de comunitate monastica decat suntem obisnuiti sa vedem: arata ca un sat ce-si are casele-chilii ale unuia sau a cate doi calugari, ori parasite - rasfirate pe versantul sudic al Muntelui Patrunsa [foto 12] si inconjurate de fanete, mici gradinite cultivate cu legume si flori si palcuri de copaci sau chiar padurici. [foto 13] Totusi, in preajma bisericii, exista un nucleu de casute-chilii mai compact, mai aproape de imaginea unui satuc. [foto 14]
12
13
14
15
- Chiar inainte de a ajunge la biserica intalnim un nou stalp cu sageti indicatoare: „punctul galben” se redirectioneaza brusc spre stanga, tintind Curmatura Builei, iar „crucea rosie”, ce vine din sens contrar, de pe interfluviul Patrunsa - Paraul Marului, se ataseaza drumusorului, mai mult poteca, ce trece pe langa gardul bisericii (pe stanga), apoi pe langa trapeza (in dreapta) si paraseste incinta schitului (la cativa metri dincolo de poarta se afla un izvor bogat si amenajat ca cismea) [foto 15 - privire dinspre izvor spre incinta schitului], avand ca punct terminus celalat schit, Pahomie.
- De la stalpul cu sageti indicatoare pomenit suim pe o poteca, de la inceput si pentru o buna bucata de timp, fara... mila; dupa ce trecem pe langa o prima chilie [foto 16], deviem spre dreapta, dar cele cateva momente de respiro, de pana in poarta celei de a doua chilii, sunt urmate de o noua repriza de urcus sustinut, ostoit tocmai... sus, sub un perete de calcar. [foto 17]
16
17
- De aici, prin padure, cararea taie piezis panta muntelui, ocolind un promontoriu stancos - Casa de Piatra - ca sa prindem muchia unui picior de pe care, in final, oblic, iesim la golul alpin al Muntelui Albu. [foto 18]
18
19
- Un timp pastram directia de costisa [foto 19 - in imagine, Casa de Piatra si cateva dintre chiliile Schitului Patrunsa], ghidati de semnele de marcaj vopsite pe pietrele mai mult sau mai putin ascunse prin iarba inalta; curand atacam panta pe directia ei de cea mai mare altitudine, avand ca reper directional o mare cruce metalica montata pe varful muntelui.
- Semnele - trebuie neaparat urmarite cu atentie - ne vor conduce pe marginea stancoasa a unei vai largi, obarsie torentiala a Paraului Marului. Luam in atentie traversarea de-a coasta a acesteia [foto 20], vizand o mica strunga stancoasa de pe versantul opus. [foto 21]
20
21
Cautand cu atentie punctele galbene ne vom inscrie pe curba de nivel cea mai economica din punct de vedere al efortului pentru a ne atinge tinta. [foto 22]
22
23
- Din strunga trecem practic pe versantul stang al unei alte vai de obarsie a aceluiasi parau [foto 23 - sub Curmatura Builei], de aceasta data activa, cum vom si constata, coborand acum, piezis, spre firul vaii, marcajul conducandu-ne la un izvor amenajat, langa care este montata o masuta cu doua banchete. [foto 24]
24
25
- Vedem sus, urmarind firul vaii, creasta inseuata a muntelui, ce reprezinta Curmatura Builei. Nu vom urca direct, ci ocolim, suind spre stanga, pe o muchie marginita de o vaiuga torentiala [foto 25], pana la stalpul cu sageti indicatoare ce consemneaza reintalnirea cu traseul „cruce albastra”.
- O scurta deplasare odihnitoare pe o curba de nivel preceda un ultim efort ce trebuie facut pentru a ajunge in Curmatura Builei, langa o stana veche, acum amenajata ca refugiu. [foto 26]
26
27
- Spre vest, directia spre care continuam, ne atrag privirile doua hornuri - ale Popii - prinse intre trei umeri calcarosi [foto 27], prin cel din dreapta fiind trasat traseul marcat cu punct rosu [foto 28], ce ne va scoate pe platoul Muntelui Piatra.
28
29
- Marcajul ne dirijeaza spre varful muntelui [foto 29 - in spate, Muntele Buila] si apoi pe marginea abruptului nordic al acestuia. [foto 30]
30
Peisajele, ample, se etaleaza cu generozitate in toate directiile. [foto 31 - spre sud, Tucla; foto 32 - spre nord, departe, Muntele Neteda]
31
32
- O sa joasa, si nu prea, ne desparte de Muntele Cacova [foto 33 - inca pe Muntele Pietrei, vizavi Muntele Cacova], traseul pastrand caracteristicile celui de pe Piatra: pe marginea abruptului nordic, cu desfasurari de vederi panoramice; dintre acestea retinem imaginea stanii La Vacarie pe la care vom trece nu peste mult timp. [foto 34 - in centru, stana La Vacarie, in dreapta, stana Cacova]
33
34
- Dupa stalpul cazut ce indica intersectia cu un traseu ce leaga creasta de cabana Cheia [foto 35], urmeaza destul de repede altul, in picioare, care consemneaza parasirea punctului rosu si intalnirea cu „triunghiul rosu”, pe care il vom urma un timp [foto 36]; desi, practic, doar ii ghicim directia, bazandu-ne pe faptul ca tinta imediata este stana La Vacarie; caci semnele, vechi, vopsite pe pietre, nu prea se mai zaresc.
35
36
- Coboram din creasta, oblic spre sud-vest, pana pe la jumatatea pantei [foto 37], schimband apoi directia spre est si mentinandu-ne cat de cat pe aceeasi curba de nivel [foto 38]; doar trei vai torentiale, largi, ne despart de stana La Vacarie. [foto 39]
37
38
39
- De la stana coboram putin prin padure pe directia sud urmand initial drumul de tractor ce deserveste stana, dar la care renuntam curand, cotind spre stanga (sud-est) ghidati de marcajul relativ rar de pe copaci. Traversam cateva poieni [foto 40], ultima in panta, din capatul careia ne lasam brusc spre stanga spre firul unui valcel - izvor sec al Scarisoarei (afluent al Bulzului).
40
41
- Poteca, zdrumicata de bolovani colturosi de calcar, il trece cand pe o parte, cand pe alta, hotarandu-se pentru o brana de pe versantul drept. Totodata remarcam sagetile prinse pe cativa fagi care ne informeaza ca ne-am reintalnit cu „punctul galben”. [foto 41] Ne va dirija pasii spre dreapta [foto 42], catre Poiana Scarisoara, in care ajungem aproape imediat. [foto 43]
42
43
- De pe sagetile indicatoare de langa asa-zisul refugiu din marginea poienii [foto 44] aflam ca mai avem doar 30 min - 1 h pana la Barbatesti. Vom constata, pe pielea noastra, ca ne vor trebui cel putin 2 h, si asta daca (mai) suntem suficient de... vioi!
44
45
- Din poiana, traseele marcate cu punct galben si triunghi rosu urmeaza cu strictete culmea ingusta a Silistei, dar se despart repede, atasat culmii ramanand doar punctul galben. [foto 45] Totusi, pentru comoditate, ne.... facem un timp ca urmarim triunghiul rosu pe drumul forestier ce o ia spre dreapta, parasindu-l insa pentru un brat al sau ce merge paralel cu Silistea, traversandu-i apoi culmea printr-o sa in care reintalnim marcajul punct galben; suntem scutiti astfel sa mai suim o mica diferenta de nivel si, mai ales, sa coboram un taluz abrupt.
- Pentru mai bine de o ora, traseul echivaleaza cu o plimbare pe o alee, alias un vechi drum de exploatare, ce racordeaza, de-a coasta, seile Culmii Silistea. [foto 46]
46
47
- Reinstalarea pe culme are loc in preajma intrarii intr-o pitoreasca poiana - intalnim si un izvor captat, unde drumul o traverseaza spre marginea ei dreapta, instalandu-se pe o culme secundara. Prin centrul poienii, estompat de iarba bogata, un brat al drumului se lasa din capatul poienii [foto 47] pe o muchie ingusta, mancata de obarsiile a doua vaiugi, scapand putin mai jos intr-o noua zona poienita.
- Traseul se arcuieste spre stanga, paraseste lunga poiana si se aseaza pe creasta, ingusta si acoperita, rar, cu arbori tineri. [foto 48] O paraseste dupa ce coboara hotarat intr-o sa, dincolo de care creasta e afectata de taieri. Versantul ei drept este acoperit de o padure de ferigi cat statul omului. Strabatem acest codru sui-generis urmand o poteca destul de larga, incat drumul ne este lejer, mai ales ca e si pe o aceeasi curba de nivel. [foto 49]
48
49
- Tarziu, ne reinstalam pe culme, acoperita acum cu o padurice tanara si rara de salcami pe care o traversam [foto 50] in coborare si din care iesim pe un bot de deal acoperit - pe unde nu e pietros - de iarba; in stanga, jos, curge Otasaul. [foto 51]
50
51
Lasandu-ne spre dreapta, o cararuie ne duce la o ulicioara a satului Barbatesti, de unde mai sunt cateva zeci de metri pana la punctul de unde am inceput drumetia.