PREZENTUL PERFECT SIMPLU

The Simple Present Perfect

Termenul ,,perfect” vine din latină, de la ,,perfectum” (terminat, sfârșit, desăvârșit), așa că am putea considera că e un sinonim al trecutului. Cu timpurile prezent perfecte nu mai avem o delimitare clară între trecut și prezent ci vom avea o combinație de trecut și prezent.

În cărțile de gramatică întâlnim o mulțime de situații în care putem folosi Prezentul perfect (acțiuni recente, acțiuni din trecut cu efect în prezent, experiențe personale etc.), dar eu consider că majoritatea pot fi reduse la una singură:

Prezentul perfect se folosește pentru acțiuni care s-au întâmplat deja, dar nu știm exact CÂND. Tot ceea ce știm e că au avut loc până în momentul prezent.

Desigur, mai există și situația care nu poate fi încadrată aici și care spune ,,Prezentul perfect se folosește pentru a exprima acțiuni care au început în trecut și au continuat până în prezent”, dar aceasta este situația specifică Prezentului perfect continuu și se folosește aici în special cu verbele statice (pentru că acestea nu se folosesc la aspectul continuu).

Există și o serie de adverbe de timp folosite cu Prezentul perfect, dar, în mod previzibil, acestea nu ne dau niciun reper exact în timp. Tot ceea ce ne indică ele este un trecut care se extinde până la momentul prezent: ever, never, previously (anterior), before, recently, lately (în ultima vreme), already (deja) etc

FORMA AFIRMATIVĂ

La timpurile perfecte , verbele apelează la un alt verb auxiliar - HAVE. La timpurile prezent perfecte, HAVE va fi la prezent (have, has) iar la timpurile Trecut perfecte HAVE va fi la trecut (had) . După el, vom folosi participiul trecut al verbului de conjugat (adică forma a treia a verbelor neregulate și forma cu -ed a verbelor regulate). Da, aici aveți nevoie iar de formele verbelor neregulate, așa că dacă nu le știți, nu veți putea face nici timpul trecut și nici timpurile perfecte!

SUBIECT + have/has + verb3

eg. I have already* seen this movie. (Am văzut deja acest film).

*locul adverbelor de timp este, de obicei, fie între auxiliar (have, has) și participiu (verb 3), fie la finalul propoziției.

FORMA NEGATIVĂ (+ NOT)

SUBIECT + have/has not + verb3

have + not - haven't

has + not - hasn't

eg. I have not seen this movie before.

FORMA INTEROGATIVĂ (inversiunea)

HAVE/HAS + SUBIECT + verb3 ?

eg. Have you seen this movie before?